Item noutăţi

15/07/2012
Curators' Network în 7 zile la Sibiu, în Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Național Brukenthal. Un text de Daria Ghiu

Categorie: România

Cea de-a doua întâlnire a Curators' Network a avut loc la Sibiu, la Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal, în perioada 18-24 iunie. Toţi participanţii au fost încântați de noile relații create, de spectacolul vizual oferit de artiști și de excesele climaterice. În Sibiu era caniculă în luna iunie. Trei zile de evaluare a portofoliilor celor 20 de artişti români – selectați de un juriu competent –, întâlniri în sistemul unu la unu, colocviale, dar profesioniste. Invitatul special al acestora a fost artistul vizual Dan Perjovschi, un ochi larg deschis asupra artei contemporane românești. În același timp, o parte dintre curatorii invitați și-au prezentat proiectele la care lucrează și au discutat pe marginea lor cu artiștii și ceilalți agenți culturali. Artista Lia Perjovschi (reprezentând tranzit.ro/Sibiu) a organizat o întâlnire intitulată brainstorming nr.1/the responsible cultural agent, în mijlocul Arhivei de Artă Contemporană – platformă pentru cercetare și rezistență culturală, proiect pe care artista l-a dezvoltat din 1985 până în prezent. A fost o discuție vie, despre problemele instituțiilor de artă contemporană, despre compromisuri, responsabilități și motivațiile actului curatorial.

Seara de karaoke propusă de curatorul Raluca Voinea a funcționat ca un catalizator. O artistă a remarcat că alegerile pe care le faci chiar și aici te definesc.

Participanții au fost la Muzeul Brukenthal din Sibiu, iar ultimele două zile au avut rolul de a a-i face pe curatori să înțeleagă scena de artă contemporană din România și diversitatea ei. La București aceștia au vizitat diferite tipuri de spații de artă: Muzeul Național de Artă Contemporană, Bienala Bucureștiului, Galeria Anca Poterașu și Salonul de Proiecte. În ultima zi au călătorit la Cluj, centru important de artă contemporană, unde au făcut turul atelierelor și galeriilor din Fabrica de Pensule.

Curators' Network, Sibiu, iunie 2012, a reușit să aducă împreună nu doar artiști și curatori, ci și experiențele personale și profesionale ale participanților.

Artiștii participanți la această secțiune a întâlnirii Curators’Network au fost: Maria-Luiza Alecsandru; Apparatus 22; Dragoș Bădiță; Zoltan Bela; Alexandra Bodea; Irina Botea; Ștefan Botez; Simion Cernica; Radu Cioca; Coate-Goale; Cristina Curcan; Carmen Dobre; Mirela Ivanciu; Olivia Mihălțianu; Sebastian Moldovan; Sorin Oncu; Daniela Pălimariu; Lea Rasovszky; Arnold Schlachter; Mircea Stănescu.

Invitată în calitate de jurnalist să particip la întâlnirea Curators' Network de la Sibiu, am avut posibilitatea să mă port ca un observator exterior și să iau astfel parte la întâlnirile unu la unu pe care curatorii le-au avut cu artiștii români selectați. Activitatea unora dintre artiști mi-era cunoscută (dar nu până la ultimele proiecte). Cu alții mă întâlneam pentru prima oară. Ce am observat? Fiecare artist are modul lui de a-și aborda lucrările. Fie apelează la o structură narativă și se referă mai degrabă la practica sa de lucru, la modul în care și-a construit proiectul respectiv, fie este extrem de teoretic și riscă uneori se cadă în stereotipuri din care iese cu greu: își pune singur etichete, într-o încercare de obiectivare excesivă, își creează o „zonă sigură” din care iese cu greutate. Fiecare curator are o abordare diferită: unii dintre ei își propun înainte de toate să stabilească contextul din care artistul provine (mediul în care trăiește, background, instituții care l-au expus și cu care se identifică etc.), abia apoi vor să afle mai multe despre lucrările sale. Alții vor să vadă imediat cât mai mult.

Am fost surprinsă să văd că discuțiile au decurs de fiecare dată fluent, fără blocaje. În același timp, unele discuții au fost profunde – în ciuda sfertului de oră –, alteori ele s-au menținut la un nivel frustrant de superficial. În multe întâlniri au apărut sfaturile. Ce fel de sfaturi? Continuarea lucrului cu un anumit mediu; recomandarea lecturii unor cărți anume; continuarea unui proiect care merită adâncit; sugestia unor colaborări cu anumite instituții; sublinierea necesității de a delimita teoretic un proiect artistic. La sfârșit am stat de vorbă cu ambele „părți” implicate. Fiecare curator s-a arătat interesat de anumiți artiști, cu care deja se gândește să lucreze în anumite proiecte. Trei exemple vin de la Hilde de Bruijn (Cobra Museum): pe Irina Botea ar vrea să o invite în expoziția pe care o va curatoria pentru Bienala Tinerilor Artiști în octombrie anul acesta la București, iar Lea Rasovszky și Alexandra Bodea i-au trezit interesul pentru alte proiecte viitoare. Artiștii mi-au spus că întâlnirile au funcționat uneori ca un laborator în care reușești să te desprinzi de propriile lucrări tale și să le privești la microscop: răspunzi la întrebări imprevizibile, ești surprins să fii asociat cu artiști de care nu ai auzit, primești sugestii tehnice, te identifici mai bine cu practica anumitor curatori (și cu programele curatoriale ale acestora).

Cincisprezece minute respectate cu rigoare mi se par un timp ideal: e o primă tatonare a terenului. Fiecare curator vine oficial în vizită în „atelierul mobil” al artistului (o masă și un laptop). După ce vizita s-a încheiat, are tot timpul din lume să comunice neoficial cu acesta, să vadă mai mult, să întrebe mai mult. Privită de sus, sala cea mare a Galeriei de Artă Contemporană a Muzeului Național Brukenthal, cu toți curatorii și artiștii la lucru, este expresia cea mai bună a ceea ce Curators' Network își propune să fie. Țineți minte povestea lui Pepe, artistul emergent care are o problemă, se simte izolat pe o insulă... Întâlnirile acestea reușeau să te deschidă mai mult, să-ți anuleze din dubii sau să-ți creeze unele noi, să-ți confirme sau nu idei și credințe.

 

Dan Perjovschi (artist invitat): „Pentru câteva zile am fost o comunitate internațională”

„Artiștii tineri sau la început de carieră au primit o multivizune despre ceea ce fac și astfel se pot poziționa mai bine. Când odată la 15 minute cineva te încurajează sau te critică poți să te vezi un pic dinafara ta. Mie îmi place (o jumătate de oră ar fi fost mai bine) pentru că văd ce se întâmplă în capul tinerilor, ce întrebări au, ce preocupări. Prin discuţia cu ei îmi regândesc anumite credinţe sau încrederi.

Nu pot formula concluzii, dar «piaţa de artă» şi «galeria» au formatat un pic felul în care arta şi proiectul artistic se construiesc astăzi la nivelul tânărului artist. Formal se stă mai bine decât conceptual. Pe de altă parte, efectul semestrelor şi masteratelor în străinătate, circulaţia liberă şi fluxul de informaţii se fac simţite. nu mai suntem la genunchiul broaştei. Eu prima dată mă entuziasmez. Pe urmă mă gândesc cu groază că nu există instituții și platforme care să preia această creativitate... Mă gândesc ce competiție inegală urmează și câți dintre tinerii cu care am discutat vor mai fi în scenă peste 10 ani...

Întâlnirea a fost utilă pentu mine pentru ca am văzut lucruri și oameni noi, am văzut și auzit preocupările artiștilor și curatorilor europeni. Pentru câteva zile am fost o comunitate internațională...

Dar să nu uităm că expoziția artistului Sorin Vreme (care trebuia să aibă loc exact în spațiul unde această comunitate internațională s-a întâlnit) nu a putut să fie făcută din cauza condițiilor românesti alocate artei contemporane. Aceasta este realitatea și eu când vorbesc cu un artist care are 2 expoziții în CV nu uit asta niciodată...”.